Mie îmi place de Valentin Stan, cunoscut ca şi omul cu laptopu’. Pare bătăios şi dacă ce exprimă pe gură cu privire la aprecierea pe care o are faţă de poporul român, se găseşte şi în sufletul său, atunci e bine. Mă ung la suflet, tiradele la adresa lui Băsescu, pe care personal îl consider cel mai mare pericol la adresa acestei ţări.
Ce mă intrigă la Valantin Stan? Frunzărirea continuă de documente cu legislaţia Uniunii Europene, fapt ce dovedeşte că o cunoaşte foarte bine, iar orice critică la adresa establishmentului din ţară se face cu referire la legislaţia europeană, de parcă aceasta este reprezentare legii divine. Dacă stai şi analizezi, Uniunea Europeană este o structură în care puterea se centralizează pe zi ce trece din ce în ce mai mult spre Bruxelles.
Ce se naşte atunci când puterea ajunge să se concentreze într-un singur loc?
Exact.
Apar tot felul de norme şi legislaţii europene care regulează toate aspectele vieţii unui individ până la absurd, legislaţii care au întâietate faţă de legislaţia naţională, care legislaţie naţională e adoptată de chiar de Parlamentul pe care l-am votat eu – oricât de cretin ar fi el!
De multe ori când vorbeşte Valentin Stan am senzaţia că este un agent al Uniunii Europene care trebuie să îmi spună ce minunată şi măreaţă este legea steagului albastru cu stele, când eu singur îmi dau seama că nu este decât dorinţa unei structuri ce alunecă spre fascism să limiteze şi să standardizeze tot ce mişcă.
Apoi ceva ce mă distrază la culme e că Valantin Stan când ajunge să vorbească despre SUA, spune că acolo e o democraţie consolidată. În SUA e orice, numai democraţie NU. De fapt e un fost stat democratic care la ora asta e într-un drapaj de la principiul democratic, nemaiîntâlnit pe acele teritorii. Dar dacă Valantin Stan se informează de pe FOX şi CNN, sigur că e democraţie. Numai că dacă stai şi îngurgitezi programele FOX şi CNN, îţi dai seama că ceva pute rău de tot – e propaganda care îţi învăluie mintea cu fum şi oglinzi.
Eu nu pot să-l mai ascult pe Stan cu Uniunea lui Europeană.

Deşi titlul sugerează că voi aborda un singur subiect, cele două elemente fiind strâns legate, e vorba de două subiecte separate, dar din aceaşi sferă de activitate: fotbalul.
Aşa cum spuneam într-un post din epoca de piatră a acestui blog, mai prind şi eu din când în când ştirile din sport de la pateticile televiziuni din România. Bineînţeles că nimic nu se schimbă, şi nu s-a schimbat în ceea ce priveşte ştirile din sport servite publicului. Tot cu ce zice Becali, ce ceas şi-a mai luat Mutu, ce freză are Tamaş şi ce pitzipoancă a mai faultat Ropotan, etc.
Aşa am aflat şi eu că Dinamo e pe primul loc al clasamentului în ligă. Aşa că la ora asta Borcea acţionaru’ a început să dea pe afară cu aroganţele. Oricine zice ceva de Dinamo şi nu sunt ode, apare Borcea să-i dea peste degete cu aciditatea comentarilor sale. Din nou Dinamo este cea mai bună echipă din Univers şi se va duce în Liga Campionilor unde-i va umili pe toţi giganţii Europei fotbalistice. Jucătorii altor echipe cărora le mai scapă vreo vorbă despre Dinamo, sunt făcuţi lipsiţi de talent, nişte pierde-vară, jucători amatori şi ce mai, sunt nimeni. Ultimul plesnit cu astfel de catalogări este Goian, jucător de naţională de altfel. Mi-a aduc aminte că aşa s-a întâmplat şi acum doi ani, însă nu şi anul trecut când Dinamo era praf. Atunci Borcea s-a dat la fund şi nici nu schimba vreo vorbă cu presa. Acum iar plesneşte pipota în el şi trece la jigniri de doi lei cu toată lumea. Tot acest pattern de comportament se numeşte indolenţă, făţărnicie şi pentru cei cu mintea lungă, e penibil. Dar e Borcea, ce să te aştepţi de la el?

Pe de altă parte, ceva foarte amuzant – e să-i auzi pe fotbalişti la sfârşitul unui meci. Toţi până la ultimul – în 90% din cazuri – cei care au pierdut de altfel meciul, spun sus şi tare că de fapt ei meritau să câştige meciul. Că au luat bătaie cu 2-0 sau 3-0, nu prea contează, ei meritau să câştige.
Prietene, dacă ai luat bătaie – înseamnă că nu meritai să câştigi deloc. Că dacă meritai, câştigai, pentru că după mine meritul se raportează şi se măsoară de modul în care a evoluat jocul pe teren. Ori dacă ai luat vreo două în aţe, înseamnă că ai jucat destul de prost şi deci nu meritai. Măi, da dacă te uiţi la ei, în loc să zică că am beştelit-o de data asta şi să lase oleacă privirea în pământ, lor le sticlesc ochii în camera de luat vederi şi urlă că ei meritau să câştige. Mai dă-o dracu. Eu bănuiesc că există o şcoală secretă de fotbalişti unde îi învaţă să spună cretinităţi şi stereotipii din ăstea penibile care insultă pe unul căruia i se mai mişcă nişte rotiţe în cap.

Vrând eficienţă maximă pe timp de criză noul prim-ministru al Romaniei s-a gândit să aducă 9 experţi japonezi pe posturile de miniştri. Iată noii miniştri:

1. Nimika Nuimoka

2. Yaspaga Shidute

3. Vreypostu Daybanu

4. Undeypliku Katesparg

5. Winoakuma Kuosuma

6. Furatzara Kutotu

7. Bagabany Labayatu

8. Totkumita Madeskurk

9. Nufurytu Furyo

via 9fix

O a treia parte din documentarul Zeitgest, care se ocupă de soluţiile la problemele prezentate în primele două părţi, mai dând încă o palmă sistemului monetar bazat pe profitul celor puţini şi sărăcia celor mulţi. Aş putea spune că ar trebui să se indentifice ca fiind răspunsul publicului, al oamenilor, la Noua Ordine Mondială pe care elitele doresc să o impună nu pentru beneficiul maselor ci doar al unui grup mic de oameni.

The Zeitgeist Movement

Oare? Am unele îndoieli.
În primul rând pentru că dacă eşti abonată la miile de euroi de la Luxten şi tot ce trebuie să faci pentru ei e să te prezinţi două ore după amiază la sediu, ca şi cum te duci la coafor – şi apoi îţi faci blog free pe wordpress.com? – eh nah!
Dar dacă nu te pricepi la română de ce aş crede că te pricepi la instalat un blog pe hosting plătit? Dar ai prieteni, dar apoi dacă te uiţi la ei cine sunt e clar, dar apoi ai oameni de a lu’ tăticu şi tot fel de oameni pricepuţi în aşa ceva, care colcăie în structuri. Şi atunci Băseasco de ce ai doar blog pe platformă gratuită? Să ştii că nu e de fitză. E chiar de porc. E pentru pulime, săraci. Naşpa.
Şi mai am şi alte îndoieli, dar n-o să să mă ocup acum de Elena Băsescu. Că doar n-am băut gaz.

Deci blogul Elenei Băsescu – Aparent

PS – Trei zile a ţinut minunea. Blogul a fost şters!

Am dat de un citat mortal de adevărat pe care l-am adaptat şi tradus să se potrivească oamenilor (publicului) în general. El se referă la publicul american şi aparţine scriitorului american H.L. Mencken, însă după mine e universal cu dedicaţie specială pentru România.

“Oamenii pe care publicul îi admiră cel mai mult sunt cei mai nesimţiţi mincinoşi; oamenii pe care-i detestă în cel mai violent mod posibil, sunt cei care încearcă să-i spună adevărul.”

Un miliard de dolari
O sută miliarde de dolari
Opt sute de miliarde de dolari
Un trilion de dolari

Cum arată un trilion de dolari? Foarte des auzim de trilioane de dolari, mai ales la televizor în cadrul ştirilor economice care privesc bănci, datorii externe, bugete de armată, etc. Dar nu mulţi oameni ştiu cum ar arăta un trilion de dolari, mai ales că majoritatea nu ştiu nici cum arată un milion de dolari.

Să începem cu începutul.

100 de dolari – bancnota cu cea mai mare valoare care se află în circulaţie. Mulţi au văzut-o, nu prea mulţi au destule. Garantat să se împrietenească cu oricine, oriunde s-ar duce.

O sută de bancnote de 100 de dolari, în valoare de 10.000. Intră cu uşurinţă în orice buzunar şi garantează o săptămână sau două de distracţie decandentă.

Crezi sau nu, următoarea grămadă reprezintă 1 milion de dolari (100 de tenacuri de câte 100 în valoare de 10.000 de dolari fiecare). Intră cu uşurinţă într-o pungă de prăvălie şi poţi să umbli cu ea ici colo.

În vreme ce un milion de dolari nu arată prea impresionant, 100 de milioane par avea un aer mai respectabil şi încap bine pe un palet standard.

La un miliard de dolari, putem să spunem că suntem pe calea cea bună

Acum să aruncăm o privire spre un trilion de dolari.
Auzim destul de multe despre astfel de sume. Ce e un trilion de dolari? E un milion de milioane, sau 1000 de miliarde şi arată cam aşa în cifre.
1.000.000.000.000
Acum să vedem cum arată. E chiar foarte surprinzător.
Observaţi omul în colţul de jos al grămezii. E cel mic cu bluză roşie, iar paleţii sunt pe două rânduri.

traducere de aici

Tiranu’ de la Cotroceni cunoscut ca şi Traian Băsescu se va prezenta azi în faţa Parlamentului ca să băsădească despre contul curent şi despre un eventual împrumut extern care ar putea fi contractat de România de la Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială – nu prea contează pentru că cele două sunt totuna şi au aceaşi agendă cretină de a îndatora ţările.

Ce vreau să întreb?
I-a văzut sau auzit cineva pe Iliescu sau pe Constantinescu să aibă iniţiative în ceea ce priveşte împrumuturile externe pe care ar trebui sa nu să le angajeze România? Nu prea cred. Deloc.

Dacă v-aţi uitat în ultima vreme la posturile de ştiri, aţi auzit despre Băsescu care se ocupă mai tot timpul ce ceea ce ar trebui să facă Guvernul, care acum dacă deschidem ochii, vedem că e o mizerie, o caricatură jalnică formată din incompetenţi în ceea ce ar trebuie să facă, dar foarte pricepuţi în a trage sforile pentru propriile lor interese şi în a fura jără nici un pic de jenă. Dar asta nu justifică implicarea tiranului, pentru că el e la fel ca şi guvenul mutant pe care l-a născut.
Băsescu nu are nici o treabă cu ce împrumuturi externe să facă ţara. Asta e treaba Guvernului – şi anume să se ocupe de toate aspectele economice. Numai că Băsescu se agaţă cu ghearele sale de orice activitate şi trece orice normă constituţională care potrivit împărţirii puterii în stat, îi limiterază activitatea, pentru a împiedica intervenţiile dictatoriale. Ori Băsescu în fibra lui nu e altceva decât un dictator, cu inteligenţă limitată desigur, însă un dictator.

În luna februarie Hotelul Mandarin din Beijing a luat foc.

Flăcări uriaşe cuprind fiecare etaj al clădirii de 34 de etaje şi aceasta rămâne în picioare, totuşi incendii uşoare de-a lungul a doar 8 etaje ale World Trade Center au doborât clădirea în numai 7 secunde pe 11 septembrie 2001.

Un foc aspru a mistuit toate cele 34 de etaje ale unui zgârie-nori din Beijing, aruncând în aer flăcări de 9 metri, dar, spre deosebire de clădirea de 47 de etaje asemănătoare ca mărime care a suferit incendii uşoare de-a lungul a doar 8 etaje, clădirea din China nu s-a prăbuşit. Citeşte tot articolul

O continuare a articolului