Aşa când mai pierd timpul pe televiziunile de ştiri, îi aud invariabil pe mulţi invitaţi în toc-şoaiele la care sunt prezenţi cum se cufuresc pe ei ca nu cumva tensiunile sociale (greve, manifestaţii) care rulează în ţară şi care se preconizează a se intensifica să nu degenereze vezi Doamne. Adică să fie bine, să nu cadă guvernul, să nu fie violenţe şi alte dorinţe patetice. Şi sunt dom’le vădit îngrijoraţi! Nu cumva să fie pus în pericol “statul de drept” al jegurilor purulente care s-au ajuns în vârf la mangleala ordinară. Pe care jeguri îi criticăm dar nu cumva să fie deranjaţi mai mult!
Eu nu înţeleg de ce! Eu vreau violenţă, vreau să cadă guvernul, vreau cockteiluri Molotov, vreau miniştrii speriaţi, baricadaţi şi pişaţi la cur de frică, vreau regimul să se cufurească. La ce dracu să protestezi în mod gay cu pancartuţe, steguleţe şi strigări glumeţe la adresa lui Boc. Cred aceşti sindicalişti că frecţiile lor vor avea rezultate? Cu cât se persistă în caterinca asta de doi lei cu uite greva, nu e greva, lasă s-o mai amânăm vreo trei zile, dar hai totuşi să ţinem orele, dar să lipim în geam un xerox că e grevă, cu atât guvernul capătă şi mai mult tupeu şi curaj, ştiind foarte bine că nu au în faţă decât o lăbăreală sindicalistă jenantă. Şi deja s-a prins de ceva vreme de acest lucru, şi nu are nici o greaţă. Cu cât ţara asta va cădea mai repede cu atât mai bine pentru ea. Dar românii sunt nişte momâi lăsate şi pentru că au astfel de lideri sindicali, vor mai înghiţi multă bătaie de joc.