Cum a demisionat Blaga, a şi început un cor de bocitoare din presă şi din politica să-l plângă. Că era cel mai competent ministru, că se pricepea la poliţai, vămi şi alte frecţii.
Aşa cum am zis şi în cazul Vântu, doi şi-au frecat-o reciproc şi ăla de pe scaunul mai înalt i-a tras una. Ca alcolicii prieteni care beau şi odată matoliţi scot cuţitele şi se taie. Ori Băsescu asta face de când mă-sa aia canceroasă l-a avortat pe biluţa albastră – îşi înjunghie prietenii şi apropaţii în spate. Să ne mirăm, să ne şocăm e iar o oligofrenie.
Alţii deja îl văd pe Blaga liderul opoziţiei din PDL şi acum cel mai mare duşman al lui Băsescu. Eu sunt mai circumspect şi mă uit şi la wrestling. Într-un triple threat doi se aliază şi îl smotocesc bine pe al treilea. Acesta odată căzut în afara ringului, cei doi încep să se abţiguiască între ei. Dacă unul din cei doi aliaţi se răneşte oleacă, şi cel de al treile revine în luptă, sar pe cel rănit să-l termine. Alianţele sunt scurte şi pe moment. Aşa e şi politică şi mai ales în gaşca mafiotă PDL. Dacă acum Blaga e ofticat pe Băsescu, îi va trece imediat cum îi aranjează tătelu’ o afacere mai mare ca să-l îmbuneze pentru că are nevoie de el la următoarea schemă. Ori ăştia din PDL şi vorbim aici de Videanu, Berceanu, Blaga, Udrea, Boc, Băsescu – se au la mână fiecare cu câte ceva. Se şanteajează între ei de vreo cinci ori pe zi. D-aia nici Videanu şi nici Berceanu ejectaţi din Guvern de ceva timp nu prea fac nimic şi sunt cocoşi doar la ei în casă. Să mi se pară acum mizerabilul hoţ, Blaga un sfânt că aparent s-a certat cu tătucul lui, iar pare o chestie slabă. Îtărâtăi drace!