Elena Udrea spune: “Nu candidez nici la Preşedenţie, nici la Primăria Capitalei şi nici pentru funcţia de premier.”
Aceasta este o veste bună, însă cum nu poţi avea încredere în nici o femeie cu atât mai puţin în Elena Udrea, permiteţi-mi să am unele rezerve. Totuşi pot crede că doamna Udrea şi-a dat şi ea seama că este la pământ din punct de vedere al sondajelor aşa că la dracu – ce rost are să se bage în faţă pe scaunele aurite când poate fi doamna platinată care stă pe după perdele şi trage sforile. Oricum idioţii de pe scaunele aurite o să salte după cum le cântă ea. De multe ori puterea se află în spatele scaunelor aurite pe care joacă marionetele. Ori doamna Udrea ne-a demonstrat deja demult că ştie cum să tragă sforile mai ales când păpuşelele i-au fost făcute cadou chiar de celebrul nostru preşedinte. Aşa că eu consider că este o decizie înţeleaptă. Nu are nici un rost ca populaţia să facă atacuri celebrale din cauza nervilor cauzaţi de această blondină deja puţin trecută. Şi va veni o vreme când şi jucărelele îi vor fi luate şi deşi am mari îndoieli că doamna Udrea va face puşcărie, ea ne va fi aratată la un moment dat în cătuşe într-un show televizat aşa cum chiar ea a pus umărul la producţia unora, măcar indicând actorul din rolul principal. Roata se învârte întotdeauna. Uneori se învârte mai încet, alteori mai repede, însă nu se opreşte niciodată.

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

adecă Theodor Paleologu care a zis ceva foarte adevărat. Aici a nimerit-o perfect.

“Politicienii români sunt naţionalişti în opoziţie şi filo-maghiari la putere.”

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

Mereu am fost intrigat de pasiunea oamenilor de a ciunti natura în mod total gratuit. Chestii din astea se pot vedea prin toata România. Nu mai zic la câte astfel de exemple am fost martor la viaţa mea.
E în apropierea locului în care locuiesc o întreprindere. Curtea ei este paralelă cu trotuarul dar mai în depărtare, adică gardul curţii nu e chiar aproape de trotuar. În fine, pe lângă gardul acela lung de vreo 500 de metri erau tot felul de tufişuri bogate de verdeaţă care dădeau umbră şi făceau zona să nu aibă un aer atât de industrial. Mergeai pe trotuar şi lungul şir de verdeaţă era o încântare pentru privire şi simţuri de ce nu. Ei, cei de la întreprindere s-au “gândit” să taie toate acele tufişuri. Azi când am trecut pe acolo lucra de zor omul cu drujba. L-am întrebat – “De ce tăiaţi toată verdeaţa asta?” “Păi facem curăţenie p-aici” a venit răspunsul.
Acum de pe trotuar în loc de un perete viu de verdeaţă se vede gardul ruginit al curţii şi toate acareturile metalice şi răscoapte din aceea curte. Frumos lucrat!

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

activităţilor ilicite.
Curge în aceste zile pe televizoare un alt scandal şi iarăşi numele lui Sorin Blejnar apare p-acolo prin părţi. Nici nu s-a stins bine treaba cu şpăguiala din vămi în care băiatul era până în gât şi iată că se pare că nu e mizerie în care Blejnar să fie vârât. Nici nu are rost să ne mai ocupăm de faptul că în ciuda tuturor mânjelilor omul este tot în funcţie. Numai în România.
În fine ceea ce vreau să evidenţiez este că pentru unii oameni cu o oarecare capacitate, trăsăturile feţei unei persoane pot spune multe despre ea. Şi eu mă pricep destul de bine la a citi astfel de lucruri. Mai bine la bărbaţi, mai slab la femei, unde chiar am văzut nişte chipuri angelice de puteai să juri că au văzut numai mănăstiri şi când colo erau de curvalitate înspăimântător de penală. Dar în cazul bărbaţilor, lucrurile sunt mult mai simple. Dacă viaţa ar fi fost mai dură cu Blejnar, fără îndoială că l-am fi putut găsi într-un parc făcând rost de vreun lănţişor de aur sau nişte telefoane mobile. Dar nu e cazul şi se poate observa un fel de brutalitate atenuată, arogantă, mai rafinată, predispusă însă spre infracţionalitate specifică mediului în care se scaldă. E acolo şi un grad de duritate unde o anume educaţie normativă e purtată ca o mască. O mască care îl deranjează evident pe individ.

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

Eh – asta dacă-i putem numi oameni. Dar totuşi să o facem. Multor oameni le place ciocolata. Mulţi oameni primesc ciocolată gratis de la alţii. Iau ciocolata şi o înfulecă. Le saltă papilele gustative de plăcere, iar hormonul fericirii din creierii capului saltă ca nebunul la gustul ciocolăţii. Sunt oameni mulţumiţi şi sentimentul de bine oferit de primitul ciocolăţii moka este foarte atractiv.
Apoi, aceşti oameni după ce termină de halit ciocolata, cu cacaoa topită zemuind şi clăbucind pe la colţurile gurii, merg hai hui pe stradă şi întâlnind terţe părţi încep să se tânguie ce oameni îngrozitori care fac nasoale sunt cei care le-au dat ciocolata. Apoi, fără nici o trăsărire se întorc pentru mai multă ciocolată gratis primită de la omul cel nasol, ciocolată fără de care viaţa lor ar fi searbădă. Cu mâinile tremurânde o iau şi o înghit ca nişte animale, satisfăcuţi că pot să-şi petreacă o mare parte din zi cu singura lor bucurie – ciocolata gratuită primită de la omul cel rău. În puţinele momente în care nu se desfată cu ciocolata gratuită se plâng de cât de rău este omul care le dă ciocolata gratuită şi ce persoană nesuferită este. Nu mai acceptaţi ciocolată gratuită de la oameni care nu vă plac. Pentru că în acest caz gunoiul sunteţi voi.

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

Ponta:“Agricultura şi energia vor fi motoarele dezvoltării României” Lăsând la o parte faptul că opoziţia trebuie să-şi facă şi ea treaba, ceea ce este de dorit, pentru că actualii mafioţi de la conducerea ţării chiar trebuie înlăturaţi, chiar crede cineva că guvernarea post-portocalie va fi altfel decât ceea ce a fost până acum prin ţărişoară. Eu nu cad însă în capacana – păi dacă toţi sunt la fel de ce să-i schimbăm? Aceasta e o prostie monumentală şi nici nu trebuie măcar băgată în seamă. Sigur că trebuie schimbaţi, însă am mari îndoieli că se va face ceva semnificativ în direcţia unui salt accentuat al României înainte. Va fi un tot fel de zemuială în suc propriu românesc cu şontorăgeli, frecţii, puţini paşi înainte, mai mulţi paşi înapoi, întârzieri de la cursul natural al dezvoltării unei ţări datorate păduchelii politicii româneşti. Ceea ce cred că va fi altfel e că va dispărea apăsarea acestei dictaturi de tip nou a lui nea’ Băsescu. În rest nimic nou. Ce agricultură? Ce energie? Ce dezvoltare?

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

E aşa!
Syda – fostul iubiţel al Elenei Băsescu, fata lui Traian Băsescu – s-a cuplat cu fata lui Mădălin Voicu, unul din cei mai înverşunaţi critici ai lui Traian Băsescu. Am râs de era să mor.
Eh – Când ţi-o iei ţi-o iei! aici

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

Cel mai jenant e să vezi doi bărbaţi care când se întâlnesc se pupă pe obraz ca femeiuştile. Au ei puţină idee ce e cu ei pentru că înainte de a sări cu buzele îşi dau mâna, dar nu se opresc aici şi trec la pupăceala pe obraji. Totuşi se întâmplă între bărbaţi care se cunosc, însă şi aşa mi se pare total – hai să nu zic deplasat – ci peste aria mea de înţelegere.
Întotdeauna când văd faze din ăstea mă scutură toate frigurile posibile. Şi mie mi se întâmplă ca deşteptul cu care mă întâlnesc să vrea să mă pupe, deşi nu ştiu de ce ar face asta. Dăm mâna şi când văd că vrea să se apropie de mine atunci îi las mâna şi bag un hmm din ăla din fundul gâtului trăgându-mă puţin în spate. Întodeauna au o faţă vinovată de parcă ar fi greşit cu ceva şi mai şi bagă pentru un moment ochii în pământ. Semn zic eu că îşi dau seama de toată prosteala. Momentele ăstea idioate ar putea fi evitate dacă ne-am comporta ca bărbaţii. Strămoşii ar râde dacă ar vedea frecţii jenibile de tipul ăsta.

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

Am trei chestii pe care vreau să le postez pe blog. Ideea e că le am în cap de vreo 6 luni şi de atunci vreau să le bag, dar tot găsesc altceva de scris şi ele săracele stau aşa ca proastele în aşteptare poate poate mă îndur să le bag în seamă. Faza e că în fiecare zi îmi spun că sigur sigur astăzi le pun şi pe ele pe blog. Eh uite că nu s-a întâmplat. Dar mâine, sigur sigur o voi face.

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐

ca Băsescu să fie din nou iubit de popor?
Am văzut undeva scris că Băsescu îl va sacrifica pe Boc pentru a recâştiga poporul. Pentru că în aceste zile se vorbeşte intens despre înlocuirea lui Boc din funcţia de premier. Cum Boc e chiar mai praf decât Băsescu în sondaje fiind în prima linie a măsurilor care au nemulţumit populaţia, deşi Băsescu era iniţiatorul lor, sunt sigur că strategia lui Băsescu chiar asta e – de a părea mai dulceag în ochii electoratului.
E chiar atât de uşor? Întreb pentru că cu românii nu poţi ştii niciodată.
Personal, de mâine să înceapă să mierea să curgă pe străzi şi toţi indicatorii economici să sară la cer, nici măcar nu aş încerca să-mi reconsider părerea despre Băsescu. Să-l reevaluez cum este chiar practica prezidenţială. Dar la mine este mult mai uşor – nu l-am votat niciodată şi m-am dus la vot doar cu gândul să scap de el. Multă lume mi-a făcut în ciudă, aşa că am impresia că e mult mai greu pentru mulţi de a se pronunţa fără echivoc la această întrebare. Trebuie să fie greu să fi aşa!

┌∩┐(◕_◕)┌∩┐